Ca niste copilasi micuti de doar 21 de ani, am vizitat gradina zoologica, dar nu pe cea din capitala noastra, ci pe cea din Londra. Voi adauga cate o descriere la fiecare dintre poze, fiecare din ele avand propria istorioara interesanta.
Domnul pasare rapitoare ce lasa mizerie pe jos: aripioare de pui sau cate un cioc...
Domnul rapitor periculos, foarte prost dispus ce face un scop al vietii zburatul deasupra firului de par cel mai inalt... O frumusete de pasare de noapte care ne-a fost prezentata intr-un mic spectacol. Au dat si informatii despre el, dar memoria mea e limitata.
Camilele le-am prins fix la ora pranzului... Dintre toate animalele, cred ca ele au cea mai frumoasa priveliste (fotografia urmatoare), putand sa vada "dincolo de gard". Pacat ca nu au suficienta inteligenta sa si profite de acest avantaj... Sau poate tocmai de aceea au un avantaj.
In continuare am dat peste lame si porci, si ele tot la dejun, mai putin un pui mic si maro ce statea sa admire vizitatorii, dar nu oricum, ci in mijlocul unui damb de nisip.
Leii cei fiorosi erau in siesta de dupa-masa, neavand chiar asa deloc chef de interactiune cu micutii de noi, cotletele de om pe doua picioare.
Niste caprioare frumoase, curate...M-am grabit sa vorbesc! Cel putin debordau de energie in fata noastra si nu erau deloc deranjate de numarul mare de oameni care se uitau la ele.
Urmeaza parti mai putin dragute cu insecte adaptate mediului casnic, nu foarte frumos de vazut in propria locuinta, dar arata...interesant ca exponate.
O mica tarantula "ca la ea acasa", intr-un acvariu asemanator conditiilor sale optime de viata.
Pestisori draguti intr-un acvariu albastrui... Si inca un Nemo ascuns intre "tentacule" orange.
Camera rezervata albinutelor, facuta sa semene cu o ograda obisnuita.
Maimutele micute, rele, dar extrem de zvapaiate si energice ce alergau libere printre turisti (atata timp cat turistii nu incercau sa le mangaie, isi pastrau integritatea mainilor). Catarat in copaci, alergat dupa coada care se misca in fata ei, rupt flori, rontait lemn; toate pareau atat de usoare venind din partea unor maimutele fara stare.
Pasare Ibis - singura al carei nume l-am retinut datorita impresiei placute lasata de culoarea penajului.
Vrabiuta nu face parte din "exponatele" gradinii zoologice. Ea doar se bucura de libertate si facea in ciuda pasarilor situate de partea cealalta a plasei. Una dintre cele ingradite incerca cum putea ea mai bine sa isi infiga ciocul intre penele vrabiutei, uitand de gardul de sarma ce exista intre ele.
Porcusorii lenesi si extrem de plictisiti ce cohabitau cu lamele.
In drumul catre "Regatul gorilelor" si al altor maimute am dat peste acel lac din prima fotografie ce creea un habitat numai bun pentru rate precum cea din fotografia a doua. Aparent, si ea era obisnuita cu numarul mare de vizitatori care o admirau sau se apropiau, nefiindu-i frica sau cautand un bonus de mancare de la acestia.
Nu voi posta fotografiile cu gorile sau alte maimute intrucat sunt destul de triste...Nu este placut sa vezi gorilele stand intr-un singur loc, secate de energie si o inghesuiala ingrozitoare in fata geamurilor custilor.
Intrarea in Lumea Pasarilor este si ea limitata de ape de la care se ridica garduri inalte de sarma pentru a nu lasa inaripatele sa paraseasca gradina. Nu am vizitat aceasta zona pentru ca se apropia ora inchiderii si am vrut sa vizitam girafele.
Un hipopotam care avea o problema cu fotografiile: de fiecare data cand indreptam obiectivul spre el, se asucndea dupa copac, incercand sa rontaie iarba din jurul lui.
Tot pe la hipopotami, am intalnit aceasta sarma ce da impresia de casa dintr-un satuc de savana.
